Roaring Twenties vs. Roaring 2.0 – Anii 20 la un secol distanță

roaring twenties vs roarin 2.0 - anii 20 la un secol distanta
“The twenties are as frenetic a decade as the teens. You have a voice inside your head repeating I want, I want, I want, but you don’t know what you want or how to get it.
You hardly know who you are. You go on instinct. And your instinct mostly pushes you toward adventures you won’t grasp until you look back on them. Life can only be understood backward, but it must be lived forward, some sage once said.”


— Erica Jong, «Fear of Flying»

Anii 20 au fost o decadă marcată de mari schimbări, noi drepturi și libertăți, boom-uri tehnologice și economice, dinamism social și cultural. Perioadă euforică a Jazz-ului și Charleston-ului, a rochiilor scurte, a hainelor strălucitoare și a băuturilor clandestine. A fost o eră suspendată precar între două războaie mondiale.
În America a fost numită The Jazz Age, în Franța Années folles, iar britanicii au proclamat-o The Golden Age.

Am pășit de curând într-o nouă decadă a anilor 20. Oare ce nume i s-ar potrivi?

Pentru că cel mai bine învățăm din istorie, dar privind spre viitor, ne-am propus să trecem în revistă reperele cele mai importante ale realității de care ne despart 100 de ani.

Ce a precedat această perioadă glamouroasă?

Luptă de tranșee din primul Război Mondial

Între anii 1914 si 1918, omenirea a traversat perioada sumbră a Primului Razboi Mondial

70 de milioane de tineri au luptat în conflictul care a ucis 9 milioane de soldați și 7 milioane de civili.

Corpul Motor al Crucii Roșii din St. Louis, aflat la datorie în timpul gripei spaniole din 1918

Înainte de terminarea războiului, în ianuarie 1918, o nouă amenințare și-a făcut puternic simțită prezența – pandemia mortală de gripă. Fiind neutră, Spania era singura care raporta și mediatiza cifrele, spre deosebire de celelate țări angrenate în război. De aceea, s-a creat impresia că pierderile omenești cauzate de pandemie au fost cele mai numeroase acolo, de unde și supranumele de “gripa spaniolă”.

500 de milioane de oameni au fost infectați și aproape 100 milioane au murit.

 

Îndemn la respectarea regulilor, în timpul gripei spaniole

Așadar pierderile omenești au fost uriașe, atât din cauze naturale, cât și conflictuale.

Tinerii au fost afectați în mod deosebit de această grea încercare, simțindu-și mai acut și palpabil propria mortalitate. Astfel că bucuria de a fi rămas în viață, spre deosebire de alți cunoscuți, i-a însuflețit și a reprezentat catalizatorul schimbărilor care au modelat societatea începând cu perioada interbelică.

Așa cum epidemia de ciumă (Moartea Neagră) din sec. XIV a dus la schimbarea viziunii asupra lumii, prin perioada înfloritoare a Renașterii, care i-a urmat, sau cum Războiului din Vietnam a pus sub reflectoare mișcarea hippie, de opoziție prin pace, la fel s-a întâmplat și în cazul exuberanței anilor ’20, ce au urmat Primului Razboi Mondial.

Despre Roaring Twenties

Odată cu migrația de la rural la urban, a început perioada modernă. În special în America, boom-ul economic a fost o consecință a regulilor puține și flexibile; numărul milionarilor a crescut, la fel și numărul locurilor de muncă; inflația era zero, puterea de cumpărare era crescută, produse considerate ca fiind de lux au devenit accesibile maselor prin accesarea creditelor și așa a început consumerismul. Electricitate, instalații, invenția și producerea pe scară largă a automobilului, reușitele aviației, echipamentele electrocasnice, hainele, cosmeticele, au venit să ușureze viața. 

Vacuum-cleaner-1910-ad
2017-so-pg97-Fridgidaire

În termeni de divertisment, au apărut radioul (numit wireless în Marea Britanie), cinematografia, începând cu filmul mut (cu Charlie Chaplin, Rudolph Valentino) și continuând cu integrarea sunetului. Staruri celebre al perioadei au fost Stan și Bran, Greta Garbo.

Surorile Brox, ascultându-se la radio, 1922 Brunswick Records catalog

Reperele Roaring Twenties din SUA au fost Broadway și Wall Street.
Totuși aceasta perioadă nu a fost strălucitoare pentru toate țările. Criza războiului a pavat drumul spre fascism în Germania și Italia, către comunism în China și Rusia, iar Irlandezii și-au câștigat independența față de Regatul Unit (recomandăm serialul Peaky Blinders pentru o incursiune istorică în acea perioadă).

În SUA, mișcarea extremistă Ku Klux Klan a căpătat amploare, iar priogonirea americanilor de culoare a dus la concentrarea lor în zonele Chicago și New York, unde au început să-și celebreze cultura sub numele de Renașterea Harlemului. Reprezentanta ei, Josephine Baker, a emigrat în Franța unde a făcut senzație.

Josephine Baker, dansatoare, actriță și cântăreață franceză de origine americană.

Jazz-ul s-a născut în New Orleans, din rădăcinile muzicii vest africane, blues și ragtime. Combina poliritmul, swing-ul și improvizația, rezultând un sunet extrem de dansabil. Noua formă de artă a fost fie considerată imorală, lucrarea diavolului, fie aplaudată ca un stil inovator sau pur și simplu o distracție de proporții. Nume importante ca Bessie Smith, Louis Armstrong, Duke Ellington, au compus și cântat coloana sonoră a decadei – Jazz-ul.
Dansuri ca foxtrot, charleston au reunit persoane în cluburi de jazz, indiferent de culoarea pielii.

Duke Ellington și The Washingtonians, în 1923, la Hollywood Club

Jazz-ul s-a născut în New Orleans, din rădăcinile muzicii vest africane, blues și ragtime. Combina poliritmul, swing-ul și improvizația, rezultând un sunet extrem de dansabil. Noua formă de artă a fost fie considerată imorală, lucrarea diavolului, fie aplaudată ca un stil inovator sau pur și simplu o distracție de proporții. Nume importante ca Bessie Smith, Louis Armstrong, Duke Ellington, au compus și cântat coloana sonoră a decadei – Jazz-ul.
Dansuri ca foxtrot, charleston au reunit persoane în cluburi de jazz, indiferent de culoarea pielii.

Imagine din filmul Midnight in Paris, de Woody Allen

Nu doar muzica a fost înfloritoare, ci și alte forme de artă – s-a născut stilul art deco. Deziluzionați de război, mulți scriitori americani s-au mutat la Paris pentru a-și găsi inspirația – Ernst Hemingway, Scott și Zelda Fitzgerald, James Joyce – numiți  Generația pierdută (Lost generation), de către Gertrude Stein, sub “matronajul” căreia s-au întâlnit cu artiști europeni ca Salvador Dali, Pablo Picasso, Amedeo Modigliani, Constantin Brâncuși, Appolinaire, Erik Satie.  

Midnight in Paris este un film de neratat pentru orice iubitor al atmosferei anilor ’20.

Deși pe termen scurt Prohibiția a avut ca efect scăderea consumului de alcool cu 30%, acesta a revenit la cote normale în underground, prin rețele de distribuție construite de gangseteri ca Al Capone, care s-au îmbogățit prin ocolirea legii. În plus, alcoolului produs neconform în pivnițe și căzi, contaminat sau alterat, a dus la moartea multor oameni. 

Comisarul John A. Leach privind cum agenții aruncă în canalizare alcoolul confiscat în urma unui raid
Celebrarea sfârșitului Prohbiției, 5 decembrie 1933

Abia în 1933 a fost abolită interzicerea alcoolului, după ce s-a constatat că a produs mai multe efecte negative decât pozitive.

Femeile în anii '20

Femeile se bucurau din plin de Roaring Twenties. Își câștigaseră recent dreptul de a vota și o zi a lor, căpătaseră noi libertăți și noi locuri de muncă se creaseră pentru ele.
Viața de cămin se simplificase de poveri, odată cu „revoluția electrocasnică” (inventarea și răspândirea aspiratorului, mașinii de spălat, a frigiderului). De asemenea, nivelul de educație a crescut, învățmântul devenind gratuit în UK și America.

Totuși, femeile din vârful societății au fost cele care s-au bucurat cel mai mult de acestei noi privilegii.

Acest zbor al spiritului feminin, pe care și Brâncuși îl surprinde în sculpturile sale, s-a tradus simbolic în termeni vestimentari prin eliberarea din strânsoarea corsetului, ca un fluture din crisalidă, și îmbrățișarea unor ținute lejere.
Emblematică pentru această perioadă a fost rochia flapper, cu talia coborâtă, care să nu împiedice dansul, de multe ori scandalos de scurtă. Ținuta era completată de accesorii extravagate, mănuşi, perle etc. Părul era purtat scurt și buclat în jurul feței.

Femeile erau în sfârșit libere să se bucure de viață, să petreacă alături de bărbați, împrumutându-le obiceiurile, dintre care unul des întâlnit era țigareta.

 
Flappers dansând alături de muzicieni, în timpul unui concurs de dans Charleston la Parody Club, New York City, 1926. (Credit: Hulton Archive / Getty Images)
 
Din acest sentiment de efervescență și libertate, surprins în Marele Gatsby, ne-am inspirat când am creat cele 2 design-uri dedicate anilor 20 – 🌟 Roaring Twenties și 🌟 Paris Twenties.
 
Ideea tablourilor 3D luminoase shadow box provine din magia și misterul teatrului de umbre. Iar efectele obținute, odată cu lăsarea serii, stârnesc imaginația și nostalgia, aducând cu ele vibrații dintr-o epocă strălucitoare, de care ne despart 100 de ani. 
Tabloul poate fi un cadou ideal pentru doamnele pasionate de energia creatoare a anilor 20. Mai multe detalii despre tablouri găsiți aici.
 

Golden Era a apus odată cu căderea bursei în 1929, când a început Marea Criză, o decadă întunecată.

Perioada intrebelică în România

În Regatul destul de tânăr al României, sub figura maternă și călăuzitoare a Reginei Maria, Micul Paris începea să înflorească prin imitarea Marelui Paris. Bărbații manierați care se plimbau cu joben și baston pe Calea Victoriei, emanciparea femeilor, ținutele extravagante, fumul dens de țigarete, muzica jazz, limba franceză vorbită de bucureştenii care se visau pe malurile Senei și arhitectura eclectică a unui oraş în plină dezvoltare făceau din capitala interbelică un loc unic.

Hotel Capșa, anii '20-'30, sursa bucuresteanul.ro

Însă perioada interbelică românească reprezintă o epocă de progres cu precădere în ceea ce privește imitarea formelor politice, sociale, sau economice ale Occidentului. Schimbările au fost mai degrabă la nivel de idei, prin conectarea la rețeaua intelectuală globală. Pentru artiști și filosofi ca Mircea Eliade, Emil Cioran, Nae Ionescu, Lucian Blaga, Camil Petrescu, Constantin Brâncuși, a fost o epocă de efervescență creativă.  Știința a beneficiat de asemenea de o perioadă a descoperirilor și invențiilor. 

Deși ideile de inspirație vestică erau doar „forme fără fond”, fără consecințe imediate pentru țăranii obișnuiți, care arau cu plugul tras de boi, la vârful societății se plantau totuși semințele unui progres de perspectivă. România se moderniza prin extinderea sistemului de educație, dezvoltarea capitalismului, urbanizarea și reforma agrară și astfel lua naștere o clasă de mijloc.
Perioada interbelică a fost prea scurtă pentru a vedea cât succes ar fi avut evoluția istorică a României altfel decât sub dictatura comunistă.
Dacă putem învăța ceva din perioada interbelică, este să nu privim spre trecut pentru a găsi idealuri sau soluții, cum au făcut elitele de atunci, deschizând calea Mișcării Legionare, o organizație mistico-religioasă extremistă care legitima crima, cruzimea și ura față de semeni (antisemitismul, xenofobia) și al cărei unic obiectiv legitim a fost lupta anti comunistă.

Anii 2.0

Atât anii 20 ai secolului XX, cât și anii 20 ai secolului XXI, au debutat cu o pandemie înrudită cu gripa.  

Gripa spaniolă a fost cel mai tragic eveniment al secolului. A durat 3 ani, a traversat 3 valuri și a ucis mai multe persoane decât Primul Război Mondial, posibil chiar decât ambele războaie la un loc – aproape 100 milioane de oameni, având o rată de mortalitate de 5-10%. Prin comparație, pandemia de coronavirus, a înregistrat 2,8 milioane de victime, la 1 an de la debut, având o rată medie de mortalitate de 2-3% (2,5% în România, până la 9,1% în Mexic).

Tehnologia modernă a fost de partea noastră în depășirea acestei perioade: am putut să dezvoltăm vaccinuri într-un ritm alert, iar cu ajutorul internetului, ne-am putut satisface într-o măsură mult mai mare – cel puțin în raport cu înaintașii noștri – nevoile de informare, cunoaștere, muncă, divertisment, chiar și nevoia de conectare, fie ea la distanță. 

Pandemia din anii 2.0 nu a fost precedată de un flagel mondial. Însă războiul nostru contemporan este mai degrabă perceput la nivel psihologic, generat de un ritm foarte alert de consum. Prin implicațiile stresului și ale dezechilibrului dintre viața personală și cea profesională, numărul de cazuri de burnout a crescut, iar sănătatea mentală a devenit o temă de discuție binevenită și tot mai actuală. 

Roaring înseamnă răget, tumult, clocot, zgomot. Roaring Twenties au fost numiți astfel în sens pozitiv, pentru veselia și râsul zgomotos care au fost amprenta unei ere. Dacă am face o paralelă cu Roaring 2.0 ai anilor 2000, vom costata că zgomotul s-a mutat pe rețelele sociale, unde ai uneori senzația că ești asaltat de țipătul unor cuvinte scrise. 

Nu știm cu precizie cât va mai dura și ce efecte va avea asupra economiei, însă odată cu pandemia, am pus mai mult sub lupă nevoile emoționale și spirituale, am trecut într-o nouă etapă a digitalizării, pe care în anii trecuți o evitam și, de asemenea, am început să prețuim mai mult puterea clipei. 

Chiar dacă personajul din Midnight in Paris a ales să rămână blocat în timp în epoca preferată, filmul este doar o ficțiune de Woody Allen.

Istoria ne-a învățat că nu este benefic să idealizăm o epocă pe care o cunoaștem doar superficial, în forma ei pozitivă. Căci fiecare perioadă are luminile și umbrele sale.

Dincolo de aura sa mitică, trecutul este doar o etapă a evoluției, de ale cărei beneficii ne bucurăm în prezent. 

Însă o modalitate sigură și plină de farmec de a călători cu gândul înspre lumi apuse sunt muzica și… tablourile luminoase 3D shadow box. Până la urmă de aici am pornit atunci când am scris acest articol. Mulțumesc că ai citit până la capăt! 🙂

Lasă un răspuns

Meniu Principal